La cetate (pe-un picior de plai)

24Oct11

Este greu de estimat cum trebuie să fi arătat pe vremuri satul Cetate, sau chiar măsura în care aşezarea de atunci  se putea reduce la termenul de sat.

Cum în prima zi în care am traversat localitatea nu avusesem timp de opriri, ne-am întors a doua zi, cu scopul de a vedea portul la Dunăre. Totuşi , şi fara existenţa acestuia, satul putea trezi interesul vizitatorului întamplător, prin câteva vechi clădiri aşezate şi trainice, a căror masivitate şi aspect general contrasta violent cu aspectul general al localitatii.

Am coborât drumul îngust şi abrupt ce conducea către port ; privind în urmă, perspectiva era cel putin pitorească, prin prezenţa câtorva constructii prea putin vizibile de la nivelul străzii principale. În mod special atrăgea atenţia ruina unei case din care nu mai rămăseseră decât zidurile perimetrale goale de tâmplarie.

La Cetate

La Cetate

La Cetate

La Cetate

La Cetate

La Cetate

Mai la vale,  vegetaţia ce mărginea drumul s-a întrerupt brusc, în dreptul unei porţi mari de fier forjat. Ne-am oprit; înăuntru la o distanţă mare şi ascunsă de vegetaţie se vedea o clădire cu arhitectură de inspiraţie romantică. În masura în care volumul său se putea citi, părea sa aibă o compoziţie simetrică, un turn central cu foişor şi două terase laterale. Despre această clădire va fi vorba în următorul articol însă.Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Drumul a continuat şerpuit, printre ierburi înalte şi o faşie îngustă de pădure, către vechiul port Cetate. Istoria acestuia începe în jurul anului 1880, când funcţiona ca port agrar. Conform informaţiilor de aici, în 1945 portul a fost închis şi transformat în pichet de grăniceri. După 1989 povestea sa părea să-şi fi găsit un sfârşit în ruinele vechilor clădiri. Totuşi, o noua viată a renăscut, odată ce portul a trecut în proprietate privată şi cineva a avut curajul şi imaginaţia să-şi transpună visele în fapte:

”Daţi-mi mie pe mînă un ziar de provincie

şi-o baracă de scînduri cu o firmă soioasă

şi-n trei zile oraşele vor duhni a vanilie

şi a porturi deschise”

        Mircea Dinescu, ‘Ei?!’ (Exil pe-o boaba de piper  1983)

Şi, de atunci începând, portul s-a deschis către cultură şi artă, găzduind an de an ateliere de creaţie şi evenimente culturale. Începand cu anul 2010 portul cultural Cetate găzduieşte  festivalul degustătorilor de film,vin şi artă culinară.

Geneza acestei intiaţive – un alt vis şi-un gând frumos de recuperare culturală:

„Deşi românii au cea mai mare halcă de Dunăre din Europa, noi abia buchisim pe manualul de folosinţă al acestui fluviu, aşa că, prin inaugurarea “Festivalului degustătorilor de Film, Vin şi Artă culinară”, încercăm să-i aducem un omagiu tardiv pentru răbdarea pe care a avut-o cu noi, îngăduindu-ne pe malurile sale (…) Redescoperirea Balcanilor prin film, prin vin şi prin mireasma bucatelor tradiţionale ne va ajuta să ne redescoperim pe noi înşine.” M. Dinescu

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Când am ajuns vara aceasta la portul Cetate, lucrările de reabilitare a clădirilor din ansablu erau în toi ; totuşi, toate intervenţiile făcute fiind extrem de discrete şi de bun gust. S-a păstrat tamplăria de lemn originală la toate corpurile de clădire (sau a fost înlocuită cu elemente similare), iar refacerea învelitorilor s-a făcut respectând aspectul iniţial al clădirilor.

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Tot ansamblul se compune dintr-o serie de pavilioane, cu o arhitectură specifică tuturor clădirilor de uz industrial, construite la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX. În plus faţă de aceste pavilioane, mai există două clădiri, a căror funcţiune a fost probabil în trecut administrativă, ele având prin tratarea faţadelor şi regimul de înălţime un grad sporit de reprezentativitate.

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Clădirea principală, a cărei funcţiune actuală este probabil de  locuire, are influenţe brâncoveneşti  ( ce se citesc în special la cele două foişoare de la nivelul superior).

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural CetatePortul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Clădirea secundară, a cărei mansardare era în curs de execuţie, are o compoziţie simetrică – perfect axial, la nivelul parterului, se observă o loggie – la nivelul mansardei acestei loggii îi corespunde un foişor inchis . Şi aici se observă felul în care intervenţia asupra corpului vechi este făcută în spiritul şi cu respectul arhitecturii vechi a clădirii.

Portul cultural Cetate

Dintre noile intervenţii arhitecturale aduse în ansamblu, se numără o terasă alăturată pavilionului gării fluviale şi un pavilion pe structură uşoară metalică poziţionat lângă acesta. Toate contribuie în mod fericit la întregirea ansamblului în noua sa funcţiune – port cultural.

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Portul cultural Cetate

Tot în categoria intervenţii intră şi amplasare unei colecţii impresionante de lucrări de artă, pe toată faşia dintre clădiri şi faleză. Cea mai mare parte a acestor lucrări au fost realizate, după cum am aflat, în cadrul unor workshop-uri culturale desfăşurate chiar la Cetate.

Acesta este parcul Îngerilor imaginat de Mircea Dinescu:

‘Am făcut parcul ca să polemizez cu Dracula Parc. În ţara asta nu o fi fost numai dracul jupan, măcar pe la malul Dunării o fi trecut şi vreun înger, iar brandul de ţară e mai bine să fie cu îngeri’

Parcul Îngerilor - La cetate
Parcul Îngerilor - La cetate
Parcul Îngerilor - La cetate
Parcul Îngerilor - La cetate
Parcul Îngerilor - La cetate
Parcul Îngerilor - La cetate
Parcul Îngerilor - La cetate
Parcul Îngerilor - La cetate
Parcul Îngerilor - La cetate
Punctul final al călătoriei în portul cultural este imaginara poartă din pozele de mai jos. Nu este nici o exagerare în aripile ce însoţesc poarta , raiul pare nu doar posibil, ci iminent, în uitatul colţ de lume în care armonia a fost restabilită pe vechile ruine. Şi aşa cum arta a fost cea care a dat o a doua viaţa locului, recreându-l în fond şi esenţă, tot ea este şi cea care deschide măcar simbolic, uşa pe care fiecare ar trebui sa o poarte cu sine. Este placut să ştii că, şi dacă nu reuşeşti să o găseşti în tine, ea există deja, larg deschisă de cel care a avut viziunea şi intuiţia să-i imagineze şi inventeze existenţa.

‘… era pe la asfinţit şi vreo şapte cai apăruseră chiar în faţa casei şi părea că s-au oprit să se uite la îngerii sculptaţi pe malul apei. M-am gândit atunci că uite, caii se mai opresc să se uite la îngeri, dar oamenii nu. Şi mi-am zis că asta vreau să fac aici: să-i conving pe oameni să se mai uite puţin şi la îngeri.”

Mircea Dinescu

Parcul Îngerilor - La cetate
Parcul Îngerilor - La cetate

Portul cultural Cetate

Nota: mai multe detalii despre proiectul „Înger Parc” –aici

Anunțuri


One Response to “La cetate (pe-un picior de plai)”


  1. 1 La Cetate (2) – Moara şi conacul Barbu Drugă « puncte de fuga

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: