La Cetate (2) – Moara şi conacul Barbu Drugă

07nov.11

Ne-am întors pe drumul ce ducea şerpuind către sat, depărtându-ne de fâşia de rai pusă la cale de d-l Dinescu. Din drumul principal am văzut un drum pietruit ce se pierdea în câmpie, drum paralel cu linia Dunării. Drumul conducea către o construcţie masivă, ascunsă parţial de copaci. Curiozitatea ne-a făcut să ne apropiem pentru a vedea mai bine despre ce este vorba.

Curtea împrejmuită avea în apropierea intrării un pavilion construit mai recent şi urmele unui vechi cântar industrial.

De aproape clădirea câştiga în masivitate. Corpul principal, singurul vizibil dinspre drum, avea pereţi de zidărie şi regim de înălţime P+3, respectiv P+4 pe tronsonul de capăt. Pe lungimea acestui tronson faţada avea  goluri false de fereastră, ce respectau profilul şi ritmul golurilor de faţadă şi puteau indica prezenţa unor funcţiuni de tipul depozitării în spaţiile corespunzătoare. Având în vedere arhitectura clădirii, aceasta se încadrează în fondul de clădiri cu funcţiune industrială construite la sfârşit de secol XIX şi început de secol XX.

Mergând în adâncimea parcelei se observa perpendicular pe acest corp principal (şi aliniat cu faţada sa laterală) un corp secundar ce făcea legătura cu o clădire construită mai recent (probabil în aceeasi perioadă ca şi pavilionul din zona de acces).

Modificările practicate de-a lungul timpului asupra acestui corp sunt evidente judecând după urmele rămase pe peretele corpului principal pe care se face alipirea-  în trecut au existat doua etaje suplimentare faţa de prezent. În urma demolării, pentru acoperirea clădirii învelitoarea a fost improvizată din carton asfaltat. Cred că demolarea respectivelor niveluri ale clădirii se putea datora unor modificari de flux tehnologic simultane completării ansamblului cu noul corp.

Revenind pe drumul pietruit am putut observa o cărare îngustă pornind de lângă curtea fabricii. Retrase faţă de aceasta şi ascunse de vegetatie au apărut două clădiri cu regim mic de înălţime. Doar una dintre ele părea locuită, cealaltă aflându-se într-un stadiu de degradare avansată.

Am mers în lungul cărării ce taia iarba înaltă şi am lasat în urma cele două clădiri şi curtea fabricii. Peste doar cativa paşi, perspectiva s-a deschis larg către câmpia dogorită de soare.In depărtare am zărit siluetele altor vechi construcţii .

Când ne-am apropiat, am putut observa o frumoasă casă ţărănească păstrată într-o stare uimitor de bună în ciuda faptului că nu mai părea folosită de mult timp. Am privit cu atenţie şi admirat în special lucrătura pridvorului din lemn şi detaliile de tâmplărie . Judecând după tâmplăria de faţadă ( suprafaţa mare a vitrajelor) îmi imaginez  că această construcţie avea funcţie administrativă, ea funcţionând în legătură vechea fabrică.

În imediata ei apropiere se vedeau o serie de alte clădiri anexa grupate într-o incintă, unele aflate într-un stadiu avansat de degradare (şarpanta parţial surpată, tâmplăria cu ochiuri lipsă, zidăria cu tencuială cazută şi degradată de intemperii).

Am avut surpriza să zăresc în spatele incintei acesteia din nou castelul cu aspect romantic văzut iniţial doar din drumul principal ce ducea către port. Construcţia se vedea şi de aici secvential din cauza vegetaţiei, ceea ce nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de o perspectivă frumoasă către un acces lateral. Deasupra peronului de acces se vedea o terasă acoperită, susţinută de niste coloane masive şi greoaie ce generau o imagine inedită.

Am căutat să aflu cât mai mult despre istoria locului cât si despre proprietarul actual – am aflat astfel că vechea fabrică este legendara moară fondată de boierul Barbu Drugă iar castelul romantic din apropierea morii fusese conacul familiei. Deschiderea portului la Dunăre în localitatea Cetate pentru comertul cu cereale (port prezentat in articolul anterior) a fost strans legată de construcţia morii de către Barbu Drugă. Conacul a fost construit in 1875, ulterior acestei date a suferit o serie de intervenţii care au  dus la imaginea sa actuală.Câteva fotografii de epoca dau o idee despre viaţa care a avut loc la castel pe vremuri şi despre oamenii care l-au locuit.

(pozele de arhivă au fost preluate de pe www.casamea.ro )

Destinul acestei proprietăţi a fost similar multor altora din aceeaşi perioadă ( vezi articolul despre fabrica de cărămida Bohn Muschong şi fabrica de oţet de la Margina) – ca şi restul, şi proprietatea de la Cetate a fost naţionalizată în cadrul regimului comunist. Probabil după 1989, productia a fost oprită fie ca urmare a gestiunii proaste fie în contextul statutului incert al ansamblului de clădiri (lungile demersuri de retrocedare) .

In prezent frumosul castel a reajuns în urma proceselor de retrocedare înapoi la urmasi ai familiei vechilor proprietari. Conform articolului de aici castelul este astăzi în proprietatea doamnei Joana Grevers care s-a ocupat de restaurarea interiorului castelului şi de transformarea sa intr-un centru cultural, casă de creaţie pe timp de vara (aici alt articol în acest sens).

Sper ca aceeaşi generozitate care a dat o nouă viaţa ( şi funcţiune) castelului se va resfrânge în timp şi asupra ansamblului morii şi cu ajutorul unei echipe de specialişti şi unui proiect bine gândit vor gasi o cale spre a folosi toate aceste spaţii azi regretabil irosite.

Ansamblul port Cetate si castelul Cetate se impun între timp ca un pol cultural ce redă către lume niste spatii pentru mult timp pierdute.

Nota:

Găsiţi aici o frumoasă broşură de prezentare pentru workshop-ul Cetate- Atelier la Dunăre III ce a avut loc in luna august 2010 la conacul Barbu Drugă.

Filed under: arhitectura, arhitectura romantica, case cu povesti, cladiri si ansambluri de cladiri patrimoniu, patrimoniu industrial, Uncategorized   |  1 Comment
Etichete:arhitectura, arhitectura industrială, Barbu Drugă, casă de creaţie, centru cultural, clădiri anexa, clădiri cu funcţiune industrială, decoratii fatada, detalii de arhitectura, detaliile de tâmplărie, faţadă, istoria locului, Joana Grevers, La Cetate, Moara şi conacul Barbu Drugă, moară veche, pereţi de zidărie, port la Dunăre în localitatea Cetate, timpan cladire, vitraje