despre cum timpul a stat in loc in giurgiu
Linia de cale ferata Bucuresti Filaret – Giurgiu a fost prima linie de cale ferata din Principatele Romane si a fost inaugurata la 31 octombrie 1869. In Giurgiu exista 4 statii de gara : Giurgiu Nord, Giurgiu –oras , Giurgiu Sud si Giurgiu fluvial. In 2007, 3 incaperi din cladirea vechii gari din centrul municipiului Giurgiu au fost transformate in muzeu al primei linii de cale ferata din Romania.
Statia Giurgiu Nord nu am avut ocazia sa o vad decat in poze, pozitia ei relativ distanta fata de oras facand-o mai greu accesibila. Am inteles din informatiile de aici ca una din cladirile care mi-au atras atentia in drum catre port ar fi vechea cladire a garii fluviale. Cladirea mi-a atras atentia prin desuetitudinea cu care isi purta cicatricile acumulate prin trecerea prin vreme. Desi nu am gasit nicaieri o datare sau o istorie a constructiei ei as risca sa o incadrez intr-un sfarsit de secol XIX (mai curand datorita anexelor sale similare ca aspect altor hale si anexe de hale industriale construite in acea perioada). Stema aplicata pe fatada pare la fel de naturala ca si insignele purtate de generatia mea in copilarie in postura de soimii patriei. Daca noi am putut sa le pastram dupa prin sertare uitate, biata cladire a ramas blocata in trecut , ca o gluma postmoderna in mijlocul campiei pavate cu mamuti industriali falimentati. Gasisem undeva pe net o comparatie in imagini intre zona din calauza lui tarkovsky si toata aceasta platforma industriala ceea ce suna realmente interesant.
Revenind la cladirea garii Giurgiu-oras , ea este acum o urma palida a imaginii ei din trecut.Cladirea nerenovata este pustie , doar cativa domni angajati la CFR te apostrofeaza eventual cu o paranoie post-comunista ca respectiva cladire este un obiectiv strategic si deci nu poate fi fotografiata fara aviz. Peronul este dotat ca multe din garile construite in acea perioada cu un ceas autentic “Paul Garnier” ( datarea sa ar fi undeva intre 1870 si 1920). Pe site-urile de profil se pot citi amanunte deosebit de interesante despre istoria garilor din Romania si despre mecanismul functionaresc care punea in miscare aceste institutii. Pare acum o urma de civilizatie desueta ca respectivele ceasuri de pe peron erau controlate periodic de catre un ceasornicar angajat de catre gara si ca acesta nu putea lua respectivele ceasuri (in caz de defectiune majora) la atelier decat cu o invoire oficiala din partea sefilor institutiei. Astazi starea garii justifica un scepticism serios in a crede ca aceste ceasuri sunt autentice…desi sunt.
Ceasuri de acelasi tip , realizate tot de catre Paul Garnier sunt raspandite pe tot cuprinsul Europei.
luata de aici
luat de aici
ceasul fotografiat de domnul octavian tudose in paris si un ultim exemplu de epoca luat de aici
Dar nu au parte de o soarta atat de prafuita decat aici la noi… unde..neputand fi asimilate ca nivel etalon de confort urban sunt distruse précis si riguros de nepasare.
Filed under: arhitectura, case cu povesti, ceasornicari, detalii de arhitectura, giurgiu, patrimoniu industrial, paul garnier, zone industriale, zone protejate | 2 Comments
sustin si particip la proiectul
GALERIE FLICKR
Go to lecitina's photostream utilizatori unici
meters
puncte de fuga
puncte de fuga 
ce ciudat… wordpress nu lasa vizitatorii sa comenteze sau e o preferinta a ta!? 🙂 daca este o preferinta nu cred ca te ajuta prea mult .
Felicitari pentru preocuparea legata de ceasul din Gara Centrala Giurgiu. Vreau sa te felicit si pentru preocuparea generala pe care o ai cu acest blog, esti parte al unui curent, asa cum multi suntem.;)
Cat despre informatiile date legat de gara de sud, cea cu stema, dupa mine o veritabila comoara turistica si de ce nu peisagera, din pacate stapanita de persoane fizice improprietarite de CFR acum mult timp, acestea sunt partial corecte. Nu am venit sa te corectez ci eventual sa completez. Cladirea garii este de pe la 1920 iar anexele ceva mai vechi dar… mult deteriorate de proprietarii neinformati si evident cei de la patrimoniu si urbanism. Emblema nu este emblema din perioada ceausista cel mai evident element fiind initalele RPR. 😉 asta in contextul in care toti se intriga la stema comunista eventual multi o vor chiar data jos, si va cadea din pacate.
O informatie gresita ai privind Gara Centrala, nu este muzeu. Momentan este functionala …asa stangaci si plina de mizeri, dar exista intentia de a o transforma in muzeu.
Gasesti mai multe informatii aici: http://www.giurgiuro.blogspot.com
http://giurgiuro.blogspot.com/2008_05_01_archive.html
mai discutam, astept alte postari! 🙂
Multunesc de aprecieri. Comentariile sunt binevenite oricand iar completarile sunt de dorit in conditiile in care exceptand “cladirile-vedeta” ale oraselor povestea caselor sau subansamblurilor constructive ramane necunoscuta pentru majoritatea persoanelor. Tot in acest sens salut blogul dumneavostra care am avut déjà prilejul sa descopar ca este cea mai generoasa sursa de informatie despre orasul Giurgiu.
Cat despre stema de pe fosta Gara Giugiu de Sud va dau dreptate cand spuneti ca ar fi un mare pacat sa fie indepartata ( cum o nedreptate este si starea actuala a cladirii). La o privire mai atenta se observa cum ati spus ca este stema RPR (si nu RSR cum ar fi putut parea). Este desigur un amanunt interesant ca datare a interventiilor asupra casei – cred insa ca indiferent de aceasta plasare in timp stema si mai ales pastrarea ei este importanta ca expunerea unei cicatrici inca insuficient asumate si vindecate.